Câți miliamperi trage de fapt montajul? INA219 răspunde cu cifre: se montează în serie pe firul de plus al alimentării — măsurare „high-side” —, citește căderea de tensiune pe șuntul de pe modul și raportează pe I2C tensiunea magistralei, până la 26 V, curentul, în ambele sensuri, și puterea rezultată, calculată chiar în cip. Convertorul pe 12 biți al cipului măsoară căderea pe șunt până la ±320 mV; cu șuntul de 0,1 Ω pe care îl poartă modulele uzuale INA219, asta înseamnă un domeniu de ±3,2 A.
Este instrumentul cu care afli dacă montajul pe baterie chiar doarme când crezi că doarme, cât consumă un motor sub sarcină sau dacă panoul solar chiar încarcă. Fiind bidirecțional, vede și curentul de încărcare, și pe cel de descărcare, iar bibliotecile pentru Arduino, ESP32 și Raspberry Pi îi citesc valorile direct în volți, miliamperi și miliwați.
Logica lucrează de la 3 la 5,5 V, deci plăcile de 3,3 V și cele de 5 V sunt deopotrivă acasă, iar adresa I2C se alege din pinii A0 și A1 ai cipului, ca mai multe module să stea pe aceeași magistrală. Este varianta GY-219 — placa mov — a senzorului generic; în catalog există și varianta pe placa albastră, cu același cip, iar placa Adafruit adaugă conectorii STEMMA QT.
